Sufletul?
Poate fi simţit, auzit, văzut şi atins? Sau… oare are sufletul formă? Eu sunt
convinsă că da! Noi îl modelăm în funcţie de calitatea şi cantitatea iubirii
noastre. Simţim sufletul celuilalt atunci când îi împărtăşim starea, îl auzim
atunci când o simplă privire înlătură toate cuvintele, îl vedem reflectat pe
chip şi îl atingem prin intermediul îmbrăţişării. Şi oare există bucurie mai
mare decât aceasta… să ajungi la sufletul celuilalt îmbrăţişându-l?Înainte de
toate avem datoria de a avea o viaţă fericită. Hmm… nu ştiu ce înţelege fiecare
prin fericire sau dacă există o definiţie a ei, pentru că toate aspectele ce
ţin de suflet nu cunosc bariere sau limite şi nu se încadrează în nici un
tipar. În schimb, pot afirma că fericirea nu e o stare continuă. Poţi fi în
armonie, împlinit, împăcat cu tine, dar fericit eşti numai atunci când… inima
stă să-ţi sară din piept. Atunci când te bucuri de prezenţa unui copil, când te
simţi cucerit de un zâmbet, când primeşti o vorbă caldă din partea unui suflet
drag, când vezi chipul încântat al celui pe care l-ai ajutat sau, mai ales,
atunci când simţi că… eşti iubit. Pentru că momentele noastre de glorie, de
bucurie ”sănătoasă” constau în lucruri simple, nu în câştiguri şi în material. Prea
des subestimăm zâmbetul, îmbrăţişarea sau cuvântul bun din partea celor de
lângă noi, lăsându-le să se ofilească în loc să le plantăm în suflet. Uităm sau
refuzăm să recunoaştem că fiecare dintre acestea au valoare nepreţuită, oferite
poate… pentru ultima dată.
când primeşti o vorbă caldă din partea unui suflet drag :x - mi-a placut muult
RăspundețiȘtergere