sâmbătă, 18 februarie 2012

Tu esti piesa de puzzle pierduta..

7 a.m. ~Alarma telefonului era singura ce suna prompt in incaperea mea.~
Deschizand incet ochii sa observ mai bine cat era ceasul,obser ca lipsea,iar in patul meu era doar o adiere rece a cuiva care acum ceva timp era langa mine.Am inceput sa plang,doar gandindu-ma la cat de perfect putea sa fie inainte.
M-am ridicat din pat,mi-am sters lacrimile ce imi acoperisera fata si imi incetosasera vederea,si am plecat la baie,cu dorinta de a ma trezi dupa un dus rece si revigorant.
Dau drumul la apa,iar picaturile mici si reci incep sa se prelinga pe mine.
Am tot stat in dus meditand la cum as putea sa imi imbunatatesc  viata,cum as putea sa trec peste sau pur si simplu cum as putea sa zambesc dinou.O sclipire de moment era tot ce aveam nevoie si aceea a venit.Am iesit rapid din dus,indreptandu-ma cu prosopul dupa mine,in camera,spre telefon.
~Beep...beep..beep.~
-Heeei,`neata.Am o propunere...Eu,tu,diseara,club.Cum iti suna?
~Vocea de la celalalt capat la firului se auzea incet~
-Hmmm,`neata si tie.Woah!Acum trebuia sa ma suni,m-ai trezit.Hmm,diseara?Nu stiu daca pot.Trebuie sa vad daca sunt liber.Daca da,desigur,de ce nu?Oricum noi doi nu am mai iesit de mult.
-Eu,stand in prosop invelita,incepeam sa am un zambet triumfator pe buze.-
-Bun,astept sa ma suni si sa imi confirmi atunci,bine?Si scuza-ma pentru ca te-am trezit.Somn usor in continuare.
-Da,da,multumesc.Te sun eu.
M-am ridicat,radiind de fericire,avusesem curaj sa il sun,iar el n-are nimic importiva.
Dupa ce mi-am tras pe mine niste pantaloni de trenning si un maieu usor,am plecat la bucatarie sa iau micul dejun.
2 p.m.~Verificand mail-urile~
Cautand prin Inbox,am dat peste conversatiile mai vechi.Cate subiecte de discutat,cate lucruri de aflat,cat de multa istorie a noastra in acel format electronic.
5 p.m. ~Telefonul suna,iar eu aruncandu-ma in pat dupa el,observ numele lui pe display.Ma indrept,raman serioasa si raspund.~
-Alo?
-Salut,te-am sunat in legatura cu propunerea ta de dimineata.Si..-a facut o pauza,iar inima mea s-a oprit in gat tot acel timp-.. si da,vin sa te iau la 9.E bine?
~Vine,deci asta chiar inseamna ca va veni.Acum chiar ca emanam fericire prin toti porii.~
-E perfect.Atunci ne vedem la 9.
5 p.m-9 p.m~Ce greu putea sa treaca timpul...~
Cand a venit vorba de tinuta,am rascolit tot sifonierul sa gasesc ceva ce ar merge.Clasic si de bun gust.Dar tot nu imi luasera mult timp aceste pregatiri,asa ca am inceput sa numar minutele pana la ora 9 cand aveam sa zambesc dinou.
Am dat drumul la muzica si am inceput sa aranjez putin prin casa,in cazul in care intra,sa fie curat.
Aranjand putin cate putin,se facu ora 9,iar soneria suna.Era la poarta,oare ii va placea cum m-am imbracat sau ce va crede despre mine?
Mi-am facut curaj,m-am incaltat si am iesit in graba pe usa.Statea in fata casei cu zambetul lui caracteristic,privindu-ma parca cu putina timiditate.Asta era sigur un alt truc de-al lui.
Ne-am salutat,iar tot drumul am discutat despre ce am mai facut fiecare de cand nu am mai vorbit asa des.Nimic nou,monotonia orasului isi lasase amprenta peste noi.
Ajunsi aproape de localul unde aleseseram sa mergem,s-a uitat la mine si a zambit cu acel zambet sincer pe care numai el il putea avea.I-am raspuns cu acelasi zambet inocent pe care il aveam mereu.
11:59 p.m.
Ii suna pentru a zecea oara telefonul,il lua in mana,ramase 2 secunde cu privirea blocata pe ecran,apoi il stinse si il baga inapoi in buzunar.Se intoarse spre mine,cu un zambet usor trist,iar eu instinctiv i-am zis:
-Va fi bine!
-Asa spui tu?Si chiar crezi cand spui asta?
~Observasem atunci ca viata lui nu fusese chiar atat de monotona cum era a mea.~
-Da,chiar cred,si ar trebui sa crezi si tu.Esti aici,esti cu mine,poti sa uiti macar pentru o seara cine esti.
~In acel moment,telefonul suna dinou.~De data aceasta,il scoase nervos din buzunar,iar eu,printr-o miscare rapida,il luasem din mana.Nu ma inseresa ca in suna x sau y persoana,atunci i-am inchis.I-am dat telefonul si am mers la bar sa imi comand o bautura.Veni dupa mine,ma prinse de mana si ma privi in ochi.Avea aceeasi ochi calzi.Un fior rece ma strabatu din cap pana in picioare.Din reflex,m-am apropiat de el,iesind din coada formata la bar, si am mai o clipa sa il privesc,dupa care am simtit dinou sentimentul de fericire de a fi in bratele lui si de ai simti caldura dinou.Eram fericita,atunci simteam ca sunt fericita dupa o lunga perioada de timp in care sufletul meu se hranise cu cu sentimente si lacrimi.Acum toate acele lacrimi meritasera.
Isi ridica incet fata sa ma vada,iar eu nu m-am putut abtine,mi-am prelugit clipele mele de fericire,nelasandu-l sa se indeparteze.
Toata seara am ras si glumit pe diferite teme,asa cum o faceam si inainte.A fost perfect,aceea e definitia mea pentru perfect.
Nu imi mai aminteam bine cum am ajuns acasa,dar nici nu mai conta.
Pierduta prin asternuturile albe,cautand telefonul sa vad cat era ora,am dat de ceva cald.Acel ceva era cineva si da,era chiar el.Dinou al meu,iar de atunci am promis ca voi avea grija mereu ca ce este al meu sa ramana doar al meu.
Ce am realizat?Ca avem nevoie de un gram de curaj pentru a ne implini visele.Acel gram face diferenta,acel gram este bariera,acel gram iti poate decide viitorul.

8 comentarii:

  1. Cam asa este .. :-< .. ma bucur ptr tine:* >:d<

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. O porecla scurta.:) Nu se putea distinge daca era de fata sau baiat.

      Ștergere
  3. In mod normal nu revin cu un al doilea comentariu pe un blog strain, dar vroiam neaparat sa te felicit pentru curaj. Chiar daca e o victorie mica si, in mod aparent, neinsemnata, nu uita un lucru: importanta ei e imensa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc.:* Si chiar imi place sa primesc pareri despre cea ce scriu,sa stiu daca e potrivit sau nu.:) Asa ca,chiar te rog sa revii cu alte comentarii.:)

      Ștergere
  4. In cazul asta, voi reveni cu cea mai mare placere. Insa, parerea mea e ca nu poti scrie ceva nepotrivit. Sunt ganduri si sentimente, te caracterizeaza pe tine si asta e de ajuns.

    RăspundețiȘtergere