duminică, 29 iulie 2012

E o poveste despre noi.

Era o dimineata tarzie,aroma de cafea imi imbia narile si  ma facea sa ma simt in singuranta.Trecusem de partea grea,noaptea,atunci cand toate amintirile ti se revarsa si te apuca dorul si plansul cand stii ca nu e langa tine,trecusem de asta.Era o noua zi in care aveam sa lupt pentru ceea ce imi doream,aveam sa lupt pentru iubirea noastra.
Regretam unele vorbe aruncate in vant ce facusera ca seara anterioara sa ia foc.Regretam ca nu l-am putut face sa inteleaga cat de mult il iubesc.Regretam ca intre mine si el erau 798 de km in acel moment si nu puteam fi langa el sa ii arat cat de mult il doresc.Dar cel mai tare regretam ca nu i-am aratat cat de mult tin la el.
Aveam nevoie disperata de ajutor,in sinea mea era un razboi intre a fi iubita si a iubi.Am realizat ca daca imi doresc iubirea,trebuie sa o ofer.Daca vreau afectiune,trebuie sa o daruiesc.Daca vreau ca il am,trebuie sa ma aiba.
Poate tot raul spre bine.Dupa acea noapte plina de foi mazgalite,ganduri,cafea si multe lacrimi,am realizat acel lucru pe care pana acum fusesem prea oarba sa il vad,am realizat ca atat de mult cat am eu nevoie de el,atat are si el nevoie de mine.

luni, 23 iulie 2012

Imperfectiune.

Nu prefecti,chiar deloc,suntem atat de impefercti incat de completam reciproc.
Poate nu sunt eu aceea pe care ti-ai dori-o cu toata fiinta,dar poti fi sigur ca sunt aceea care ar sta langa tine atunci cand ai nevoie.
Am nevoie de tine,pielea ta esti viciul meu,dependenta mea,esti drogul meu personal.
Iti iubesc imperfectiunea,iti iubesc respiratia apasata,iti iubesc bataile inimii,iti iubesc acest "tu".


sâmbătă, 14 iulie 2012

Multumesc.


I-as multumi pentru noptile in care am simtit ca insemn ceva pentru el, pentru diminetile in care deschideam ochii si era acolo, aratandu-mi ca dupa o noapte perfecta, nu trebuie sa inceapa razboiul , ci din contra sa se asterne o liniste dulce.I-as multumi pentru ca mi-a aratat si cealalta parte a lumii, in care exista speranta de mai bine si sansa ca in fiecare zi sa zambesc sincer .I-as multumi ,poate, ca m-a infrant cu propriile arme, in jocul meu. Desi maine,poate ca maine alta o sa-l faca sa se simta barbat,azi eu sunt a lui si el este al meu,iar aceasta “azi” nu e doar o zi…

luni, 2 iulie 2012

Obosita....

Desi imi dau tot ce e mai bun,nu reusesc.
Desi primesc ce vreau,nu e ceea ce am nevoie.
Desi ma simt obosita,nu pot dormii.
Incerc sa realizez tot ce se intampla in jurul meu.Credeam ca e cel mai potriv pentru mine,si inca cred asta,dar ce pot sa fac atunci cand ma minte,ce sa ii spun atunci cand aflu?
Macar de mi-ar spune,e asa cum se zice "Minciuna recunoscuta e pe jumatate iertata." deci sunt aici pentru a-mi spune ce il deranjeaza.
De ce ma lasa in aer?Cu ce i-am gresit?Tot ce vreau e sa fiu a lui si sa fiu singura.Eu sa il tresesc diminieata cu saruturi,cu mine sa isi piarda minutele de pe telefon si orele din zi,eu sa fiu cea care ii este la inima.Aceea pentru care le refuza pe restul spunand: Am prietena si o iubesc.