joi, 29 decembrie 2011

Paradise.

Ma simt ca o pana,ca un fulg de nea unduindu-se in bataia domoala a vantului.El ma face sa ma simt asa.El ma face sa zambesc,sa rad,sa fiu vioare,sa fiu acea fata pe care toata lumea o stie,acea fata care zambeste mereu chiar si fara motiv.
Centrul universului meu nu mai este soarele,acum am unul nou si acela este el.Prefer sa ma cert cu el decat sa ma tina altcineva in brate.Prefer sa plang ca nu imi raspunde la telefon decat sa fiu asaltata de "te iubesc"-uri din partea altuia.
Nu stiu cum reuseste,dar face in asa fel incat stie cum sa ma tina mereu aproape.Ma face sa imi fie atat de dor de el incat atunci cand il vad nu ma mai pot abtine sa nu zambesc.Radiez de fericire ori de cate ori il vad.
Cateodata mi-e de-ajuns doar sa il vad si stiu ca ziua mea va fi una buna,altadata am nevoie de imbratisarea lui si de caldul "Te iubesc" ca sa uit de toate grijile ce ma apasa.Am nevoie de el,chiar si indirect.
Daca iubesti o persoana cu adevarat,nu o vei tine langa tine mereu,iti va fi de ajuns sa stii ca e fericita pentru a putea fi si tu la fel.Acum am inteles in sfarsit ceea ce vrea sa spuna aceasta fraza.Acum simt ca daca el e fericit,mi se transmite si mie.
Nu credeam ca voi ajunge sa fiu asa,nu credeam ca voi ajunge sa am momente in care pun o persoana deasupra propriului "eu".Pana acum,nu credeam ca sunt facuta sa iubesc.Multumesc "tie" ca mi-ai aratat ca pot sa iubesc si sa fiu iubita.

marți, 27 decembrie 2011

Continua sa ii fie dor.

Era o zi normala de decembrie.Fara zapada,Craciunul nici nu se simtea.Stateam in casa tot cu gandul la el.De cate ori nu mi-a trecut prin minte sa il sun sau macar sa ii trimit un mesaj,dar nu,orgoliul meu era prea mare.Cat de multe aveam de pierdut.Eram sigura ca putina companie nu i-ar fi stricat,dar nu eram sigura ca era compania mea cea de care avea nevoie.Am prins curaj si am tastat numarul,apasand apoi tasta Apelare.
Beep...Beep...Beep...
Cand eram gata sa inchid,sunetul vocii lui imi umplu urechile.Un simplu "Alo" ma facu sa radiez de fericire.Am ramas incremenita pana la urmatorul "Alo" venit de la celalalt capat al firului.I-am raspuns:
-Uhm,buna.Sunt Lea. In mintea mea:-Salut.Sunt Lea,fata aceea pe care obisnuiai sa o suni ori de cate ori te simteai singur si aveai nevoie de consolare,fata aceea de care te-ai indragostit,fata aceea care inca te iubeste ca o nebuna.- Desigur,nu aveam tupeul necesar sa ii spun toate acestea si cateodata regretam pentru lipsa aceasta de tupeu.
-Lea?Da?Si ce mai faci tu?
Blocata si socata,poate chiar ii prindea bine compania mea.
-Da,Lea,uite,am dat peste numarul tau in telefon si din lipsa de ocupatie,te-am sunat sa vad cum o mai duci.
Penibila scuza mai gasisem si eu.Din lipsa de ocupatie?Din lipsa de ocupatie puteam face multe altele,oare de ce tocmai sa il sun pe el?
-Aham,Lea,ma bucur ca ai sunat,si eu ma plictiseam,macar ne mai omoram timpul impreuna putin.
-Hmm,la asta ma gandeam si eu,apropo ce faci de Revelion?Vi la munte?Vi cu noi?
-La cabana?Da.Alex m-a trecut si pe mine pe lista.
-Deci vei fi si tu acolo,atunci nu are cum sa nu fie distractie.
Deci vine,vine la Revelion.Voi avea ocazia sa ii demonstrez ca nu mai sunt aceea fata naiva si nestiutoare pe care a cunoscut-o el.Ii voi demonstra ca exista o noua Lea.
Brusc,o voce de fata se auzi in fundal din telefonul lui.
-Cine mai e pe acolo?Ti-ai gasit prietena?
-Da,vine si ea cu mine la Revelion.Vei avea ocazia sa o intalnesti.
Intr-o secunda,toata lumea mea se prabusise.Are prietena.Nu mai are rost la ma zbat.De ce?Doar are prietena.Dupa atatea zile in care am incercat sa il uit,acum chiar va trebui sa o fac.Serios,exista si altii care poate m-ar aprecia mai mult decat a facut-o el.Si totusi,ceva in mine se franse in acea clipa.Posibil inima,iar in locul ei ramase o gaura uriasa.
Promit ca voi fi bine,promit ca nu voi mai lasa pe nimeni sa isi bata joc de mine,promit.

vineri, 23 decembrie 2011

Macar eu una,nu-s de-acord.

Nu-s de-acord sa fiu eu cea prinsa la mijloc.Nu-s de-acord sa fiu eu trasa la raspundere pentru faptele altora.Nu-s de-acord sa cad sub talpile unor oameni inculti a caror singura ocupatie e aceea de a barfi.E otrava picurata putin cate putin pe ranile noastre,e gura lumii care nu mai tace,e prostia omeneasca care ii inghite pe toti,e viata.E viata care ne face sa ne gandim pentru ce traim,pentru ce murim si pentru ce ne zbatem sa muncim?Pentru iubire,totul se rezuma la iubire.Atunci cand iubesti,vezi lumea mai frumoasa,mai colorata,mai vie.Iubirea te poate scoate afara din abisul prostiei.Un simplu "TE IUBESC" poate face ziua mai buna persoanei iubite,asa cum un zambet ajuta o persoana trista.Nu spune NU atunci cand esti iubit,nu respinge persoanele care tin la tine doar pentru ca ai iubit oameni care nu meritau.De ce mereu ii iubim pe cei ce ne frang inimile si ii ignoram pe cei ce ne iubesc cu adevarat?

Inima-i subjugata de minte, te minte pana rolul te prinde intr-o piesa de teatru proasta,e piesa noastra.

miercuri, 21 decembrie 2011

Hai,hai,hai,mainile sus!\:D/

 

Da,tati,hai sa ne distram!

Ok,aseara am realizat ca pur si simplu nu imi este scris sa iubesc si daca o fac nu mi se raspunde in egala masura,asa ca hai sa uitam tot si sa traim putin mai incitant.Vreau sa ma simt bine,sa ma distrez,sa zambesc.Da,vorba unei bune prietene:Pe tine nu te voi vedea trista niciodata?Mereu zambesti.Da,mereu,asta incerc,pentru ca atunci cand oferi un zambet iti faci ,atat tie cat si celor din jur, un bine. Asa ca pot incuraja pe oricine: ZAMBESTE!
Chiar daca nu ai motive sa zambesti,creaza-ti unele,chiar daca motivul zambetului tau a disparut,gaseste unul nou,nu e greu.
Si totusi vine Craciunul.Trebuie sa fac si eu putin pe mosul,asa ca anul asta FREE HUGS.>:D<

luni, 19 decembrie 2011

Nu mai pot sa diferentiez binele de rau.

Voi fi bine. Urasc ideea ca trebuie sa imi repet mereu ca voi fi bine.Si daca nu?Daca nu voi fi bine?Daca voi ramane cu amintirea lui in gand mereu?Daca primul "te iubesc" soptit la ureche a fost un moment care m-a facut sa realizez ce inseamna sa iubesti?Nici nu realizeaza cat de mult imi doresc sa fi putut fi totul ok,sa nu fi avut ca limita gurile oamenilor,dar asa mi-a dovedit ca nu am fost si nu voi fi "o persoana speciala" pe lista lui ,ci doar o simpla alta fata cu care a petrecut unele clipe frumoase.Oare el s-a gandit vreodata la cat de dor ii este de mine?I-a fost vreodata dor de mine sau imi spunea doar pentru a ma impaca acel "imi e dor..."?Nici nu stiu ce sa aleg:sa tin de acest fir de vis al perfectiunii si sa ma stradui sau sa imi deschid sufletul unei persoane care chiar ma poate face fericita?
Am realizat ca exista tipuri diferite de iubire,acela cand mori de dorul lui,acela cand ai pierde tot timpul doar vorbind cu el si simtindu-l aproape si acela cand te-ai indragostit si nimeni si nimic nu te mai poate ajuta.
Am mers mereu pe principiul: Nu ma opresc pana nu dau cu capul si vad ca doare.Pai in dragoste acest principiu nu isi are sensul.Mi-am dat de atatea ori cu capul si continui sa iubesc orbeste o iubire care ma omoara.Am ajuns sa fim despartiti,dar impreuna.Oare cat va rezista?Cat iti va mai pasa?Cat imi vei mai putea spune "te iubesc" si sa o crezi cand mi-o spui?O intrebare foarte buna:cat?

duminică, 18 decembrie 2011

Ei sunt niste oameni imbracati in culori.

Si uite cum trece timpul,uite cum timpul ma trece,ma duce departe inainte,fara macar sa ma intrebe.Trec peste vise si sperante si privesc 'nainte sa vad ce? Un nou chip fals,o noua dezamagire,o noua inima care va gandi si pentru creier in loc sa pompeze sange si atat.Si am realizat ca legaturile mele cu trecutul apropiat sunt mai puternice decat credeam.Pur si simplu vazand pe altii suferind,ma imaginez pe mine cand sunt singura si cu moralul la pamant.Mi-e dor de noi,de clipele frumoase,pana si de acelea in care desi nu eram de acord cu tine,ne contraziceam,dar totusi comunicam.Mi-e dor de momentele copilaresti in care ma pufnea rasul si tu te suparai ca "radeam de tine",nu,nu radeam de tine,radeam de bucurie,radeam pentru ca eram fericita alaturi de tine.Acum am invatat sa apreciez ceea ce am pentru ca niciodata nu voi stii cand il voi pierde.Si totusi sunt prinsa de trecut,si sunt prinsa rau de tot,dar oare de ce?Ce m-a determinat sa fiu asa?Sunt o multime de intrebari care inca nu isi au raspunsul.

joi, 15 decembrie 2011

Mila pentru un suflet.

Si asa a inceput sa imi fie mila de propriul suflet.Cum pot sa cred ca o data ce ai aruncat o piatra in lac,se va intoarce inapoi?
Nu,nu cer mila nimanui,nu vreau mila nimanui,acum nimeni si nimic nu ma poate ajuta.Vreau doar sa stau si sa ma gandesc oare ce ar insemna sa raman agatata de acea farama de adevar imbracata in atatea  minciuni.
Mi-e dor de imbratisarile sale calde si de vocea aceea care imi rasuna in urechi de fiecare data cand ma gandesc la el.Tresar atunci cand ii aud numele,chiar daca stiu ca cel care l-a pronuntat nu se gandea nici la mine,nici la problema mea.Dar oare ma intreb daca si el simte cea ce simt eu sau eu sunt doar atat de nebuna incat am putut sa ma indragostesc atat de tare de un om.Vreau sa cred ca ii pasa cu adevarat.Vorbele lui spun multe,dar faptele dovedesc altceva,ele imi comfirma faptul ca eu nu am fost si nici nu voi fi o mica parte din iubirea vietii lui,trebuie doar sa ma impac cu idea.
Pe masura ce crestem,descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata,probabil o va face.

New beginning.

Un nou inceput?Deja nu mai suport cat am repetat propozitia.Da,unul nou.Incerc sa ma incurajez ca voi fi bine si se poate trece peste tot.Incerc sa ma catar inapoi in paradis,acolo unde eram inainte de a ma arunca el in infern.
Incep sa cred ca poti realiza tot ce vrei daca ai putin curaj si ambitie.Si eu incep sa observ cat de mult poti duce lipsa unei persoane si ca trebuie sa te bucuri de momentele frumoase cand poti pentru ca nu sti niciodata daca vor mai veni altele.Imi pare rau ca incep sa simt lipsa abia dupa ce am pierdut.Dar sa fim optimisti,vor veni si zile mai bune si soarele va incepe sa straluceasca dinou pe strada mea,sunt sigura de asta!:)

marți, 13 decembrie 2011

14!

13.12.'11. O data speciala.<3 Azi,13 decembrie 2011,implinesc 14 ani-da,da,stiu,sunt foarte micuta-,dar ideea e ca ma simt superb adica tot a fost perfect azi -aproape perfect:(- si am primit multe flori,cadouri si ciocolata Milka I<3U!Myammy,cat de buna e!Oricum ma bucur ca am putut sa imi petrec ziua in compania prietenilor care ma ajuta sa trec peste orice lucru care ma intristeaza!Multumesc mult pt. ca sunt acolo cand am nevoie!

luni, 12 decembrie 2011

Si uite ca vine "decembre"!

Iarna,iarna,cat te asteptam eu pe tine si acum am ramas complet dezamagita de tot ce poti tu sa imi aduci.Ma asteptam la fericire,fulgi de nea,si mai multa fericire,dar se pare ca nimic din tot ce imi doresc eu nu ai de gand sa imi oferi.Si ma gandeam: "December,be good to me.",ce good ca e foarte bad. Stii ceva,scumpa iarna,poti sa iti iei toate cadourile tale si tot si sa mergi la cei care au chef sa te astepte.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Now,I'm feeling useless.

Da,cred ca sentimentul acesta e prezent din ce in ce mai mult.

Si nici nu realizez cum trece vremea pe langa mine,nici nu vad cum oamenii se schimba,poate nu vreau sa imi dau seama din dorinta de a pastra aceea amintire frumoasa mereu in minte,dar nu ma pot minti la infinit,odata si odata tot va trebui sa deschid ochii larg si sa vad realitatea asa cum este,nu pot trai un vis care nu are nici un gram de realitate.Atunci cand voi deschide ochii,poate tot ceea ce nu am vazut cat i-am tinut inchisi ma va asalta,dar va trebui sa ma obinuiesc cu ideea ca nu pot face mereu cea ce vreau.Si totusi visul meu are un inceput ciudat si un final nedefinit.

joi, 8 decembrie 2011

Am fost plecata,daaa!

Azi,excursie la Gotlob.??? Ce e aia?Pai in acea mica comuna se afla o fabrica de globuri si noi azi am vizitat-o.:) A fost dragut,partea mai interesanta in schimb a fost cand am ajuns in Timisoara si ne-am plimbat printre frumoasele casute amenajate de Craciun!Am stai putin la un pahar de vin fiert,am ras in hohote in timp ce treceam prin "poarta catre inima noastra",am simtit din plin distractia de pe autocar si am facut multe poze!Vrei sa vedeti si voi cum ne-am simtit azi?Priviti:

Vine iarna!

La "poarta catre inima noastra".

Si aici avem vinul fiert!

Pt. ca fara o poza in autocar nu se putea!

marți, 6 decembrie 2011

E o poveste a unei inimi.


Un nou inceput!

Clar.Azi o luam de la inceput sau daca e,doar eu.Un nou inceput,fara vise,fara sperante,fara probleme,dar cu aceeasi dragoste care ma tine agatata de trecut.Trec si peste astea,"sunt doar un fleac"-prefer sa gandesc asa. Nu vreau sa ma mai vada nimeni trista,plangand sau deprimata.Nu,nu are rost sa imi consum eu nervii pentru nimic.De azi lupt pentru propriile dorinte,sa ma simt eu bine,asta trebuie sa fie pe primul plan,nu?Dar chiar crezi ca e usor sa uit supararea?Voi incerca.Ce nu stim despre noi,ne vor spune anii.

luni, 5 decembrie 2011

Mai putin...

Mai putintel si...lumea nu ma va mai numi "jumatate de buletin".14 ani,stiu,stiu,sunt mica,dar totusi in acesti ani am invatat sa fiu o persoana independenta si -dupa parerea mea- sigura pe sine sau cel putin asa incerc sa par.
Va rog,scumpi 14 ani,aduceti-mi fericire!Vreau sa rad,sa plang,sa zambesc,sa mor de bucurie,sa fiu iubita,sa nu imi mai pese de cea ce vorbesc altii,sa fiu EU!Imi doresc sa pot fi eu fara a mai trebui sa ma ascund pentru ai multumi pe altii.Draga cifra 14,adu-mi noroc!

E superb!

Acum ma zbat ca un fluture intr-un univers inchis.

Dar oare pot descrie cum ma simt acum?Pot explica cum e sa imbini fericirea cu tristetea?Oare stii cum e sa plangi de fericire intr-un minut,iar dupa aceea tot universul tau sa se prabuseasca intr-o secunda?Mi-e atat de greu sa realizez cea ce se intampla sau poate nici nu vreau.Vreau doar sa stiu ca totul va fi normal.Ma cuprinde dorul atat de repede cand imi aduc aminte cat de bine era inainte,inainte ca acele fiinte false numite oameni sa isi bata joc de tot ce am construit impreuna.Stiu,sunt doar o mica parte din aceasta larga lume,dar asta nu inseamna ca eu nu contez.Oare oamenilor nu le pasa de sentimentele altora sau poate le pasa numai de ei si de cea mai noua barfa auzita.Oamenii creaza barfe pentru a avea cu ce se delecta.Am inceput sa imi gasesc adapost in acest fel,sub acoperire,ascunsa departe de gura lumii.
Oamenii geniali discuta idei,oamenii normali discuta lucruri,iar cei mici discuta alti oameni.