Mi-a ajuns,m-am saturat,nu mai suport,nu mai vreau ca in calea fericirii mele sa vina un nou obstacol.Chiar nu poate fi totul bine?Chiar nu se poate sa uite toti de mine,de noi?Vreau doar sa ne uitati,sa nu va pese,sa va doara in cot.Vreau sa fiu fericita.
Am mai trecut odata prin ceea ce trec acum,v-ati mai pus odata in calea mea,chiar nu va saturati?
Va rog,va implor,lasati-ne,uitati-ne,faceti asta pentru mine,ca tot vad ca va pasa asa tare ce fac eu,atunci sa va pese si de cum ma simt si lasati-ma in pace.
Lumea e rea,lumea barfeste,te taie si mai rasuceste si cutitul in rana.
Nu vreau sa il pierd dinou,nu vreau sa devenim dinou doi straini din cauza voastra,oameni haini cu 2 fete.Nu cred ca as mai suporta...
Incepusem sa ma deschid,sa ma gandesc ca totul va fi bine si ca intr-un final noi v-om putea fi asa cum ne dorim.Putem,da putea,si vom fi,sa va demostram ca se poate trece peste gurile rele ce stiu sa taie cu limbile lor de foc.
Nu il voi mai pierde dinou,nu acum,nu vreau,nu pot,am nevoie de el,si am nevoie de el sa ma sustina,am nevoie de el in ceea ce fac,ma face fericita si sper ca si eu il pot face la fel de fericit cat ma face el pe mine.
Asa ca,revenind la voi,va rog inca o data lasati-ne ca nu e viata voastra.
joi, 21 iunie 2012
miercuri, 20 iunie 2012
Multumire.
Cred in ceea ce imi place mie,inteleg ceea ce este in jur,dar iubesc numai persoanele care ma iubesc la randul lor.
Trecand in revista marile mele intamplari,acum putini imi mai ajung la inima,iar cei ce ajung primesc un loc bine meritat acolo.
Asa este si cazul lui.Prin cate nu am trecut eu pentru el?De cate ori nu plangeam seara,de cate ori nu il injuram in gand ca in loc sa se gandeasca la mine,lui ii zbura mintea prin alte parti,de cate ori nu doaream sa fiu eu singura fata din viata lui,de cate ori?Ei bine,asta stiu numai eu si consider ca datorita acestor mari "experiente" prin care am trecut,am ajuns azi sa fiu o tanara ce poate deosebi in mare parte binele de rau.
Cand vine vorba de el,asa cum am tot vrut sa cred,as putea trece peste,da,as putea.Ideea e ca nu vreau.Nu am de ce.El mereu va fi slabiciunea mea,mereu ma voi topi cand ma va privi,mereu ii voi cauta privirea.Aceste lucruri vor fi mereu,dar daca nu primesc in schimb dragostea ce o astept,aceste lucruri pot fi usor aruncate intr-o cutiuta si inchise bine acolo.
Partea frumoasa este ca nu trebuie sa imi arunc sentimentele departe in abisul sufletului meu,partea frumoasa este ca ma pot exprima asa cum doresc,iar pentru asa,lui ii multumesc.
Trecand in revista marile mele intamplari,acum putini imi mai ajung la inima,iar cei ce ajung primesc un loc bine meritat acolo.
Asa este si cazul lui.Prin cate nu am trecut eu pentru el?De cate ori nu plangeam seara,de cate ori nu il injuram in gand ca in loc sa se gandeasca la mine,lui ii zbura mintea prin alte parti,de cate ori nu doaream sa fiu eu singura fata din viata lui,de cate ori?Ei bine,asta stiu numai eu si consider ca datorita acestor mari "experiente" prin care am trecut,am ajuns azi sa fiu o tanara ce poate deosebi in mare parte binele de rau.
Cand vine vorba de el,asa cum am tot vrut sa cred,as putea trece peste,da,as putea.Ideea e ca nu vreau.Nu am de ce.El mereu va fi slabiciunea mea,mereu ma voi topi cand ma va privi,mereu ii voi cauta privirea.Aceste lucruri vor fi mereu,dar daca nu primesc in schimb dragostea ce o astept,aceste lucruri pot fi usor aruncate intr-o cutiuta si inchise bine acolo.
Partea frumoasa este ca nu trebuie sa imi arunc sentimentele departe in abisul sufletului meu,partea frumoasa este ca ma pot exprima asa cum doresc,iar pentru asa,lui ii multumesc.
joi, 14 iunie 2012
Mintea mea intr-o zi.
8 a.m: Momente triste.Dipserare.Agonie.Teama.Frica de esec.Lumea rea.Cei ce
iti vor raul.
10 a.m:Nu am nevoie de nimeni sa ma ajute,nu am de ce.
12 a.m:Fie ca e bine sau rau,e drumul meu si depinde doar de mine,atunci
cand ajung la rascruce,pe unde o voi apuca.
5 p.m:Mi-am incredintat sufletul oamenilor care nu stiam sa aiba grija de
el,mi-am oferit inima oamenilor ce nu aveau loc si pentru ea,m-am dedicat
persoanelor ce credeam ca tin la mine.
7 p.m:Realizez ca lumea nu e facuta din curcubee si fluturi,iar oamenii din
jurul meu-putinii care au mai ramas- sunt alesi cu grija.
9 p.m:O singura pasiune,o unica
poveste,aceleasi lacrimi de fericire.
9 p.m.-8 a.m: Tu,tu,tu,tu,tu,...tu.E vorba de tine,mereu e vorba de
tine.Felul in care sti sa imi vorbesti,clipele acele cand nimeni si nimic nu
conteaza.Timpul insusi se opreste atunci cand eu visez,atunci cand tu esti
langa mine,atunci cand fiecare por al pielii mele emana fericire.Trecand peste
durere si lacrimi,toate astea merita intr-un fel,stii sa ma ti acolo
aproare,stii cand am nevoie de cineva,stii cand sa ma lasi sa imi fie dor.Eu
stiu,dar oare tu sti?Sti ca te iubesc?
marți, 5 iunie 2012
Came back?
Nu,poate doar o reimprospatare a ceea ce simteam odata,iar unele inca se mentin.Nu am revenit ca sa ma plang dinou,ci ca sa va demonstrez ca dupa orice ploaie vine si soarele.Viata adolecentei ce odata plagea din dragoste,acum duce o viata frumoasa alaturi de oamenii la care tine.
Nu pleca din start cu ideea ca vei pierde,caci atunci nu vei avea cum sa te ridici dupa ce esti pus la pamant.
Am fost mereu o fire deschisa,una care le spune lucrurilor pe nume,dar ceea ce ma oprea pe mine sa vad ce imi doream era ideea orbitoare a dragostei perfecte.Aveam o imagine formata: cum trebuie sa fie tot,iar asta m-a tras in golul mare al sufletului meu.
Nu mai fug de defecte,nici de cele ale mele si nici de ale oamenilor din jur.
Eu sunt una din multele exemple care sustin maxima latina "Carpe Diem!",deci traiti clipa.
Deschide ochii,atunci vei vedea ca ceea ce ai in fata ta este perfect desi are multe defecte.
Nu pleca din start cu ideea ca vei pierde,caci atunci nu vei avea cum sa te ridici dupa ce esti pus la pamant.
Am fost mereu o fire deschisa,una care le spune lucrurilor pe nume,dar ceea ce ma oprea pe mine sa vad ce imi doream era ideea orbitoare a dragostei perfecte.Aveam o imagine formata: cum trebuie sa fie tot,iar asta m-a tras in golul mare al sufletului meu.
Nu mai fug de defecte,nici de cele ale mele si nici de ale oamenilor din jur.
Eu sunt una din multele exemple care sustin maxima latina "Carpe Diem!",deci traiti clipa.
Deschide ochii,atunci vei vedea ca ceea ce ai in fata ta este perfect desi are multe defecte.
duminică, 15 aprilie 2012
marți, 3 aprilie 2012
Love me if you dare.
Buna,sunt eu,aceeasi tanara care zambeste mereu,aceeasi fata care tipa dupa tine chiar daca esti pe cealalta parte a strazii,aceeasi eu dupa care tu arati cu degetul si spui:"Uite,asa e prietena mea.".
Stii,pot detalia cu fiecare amanunt cum tu,ilustru anonim,mi-ai captat atentia.Eram gata sa uit de mine,sa ma arunc intr-o mare de lacrimi,sa uit de ceea ce inseamna zambet si fericire,pentru ca nu aveam nici un motiv care sa imi dovedeasca ca ele inca mai exista.Tu m-ai scos la suprafata,nu m-ai lasat sa ma inec,m-ai ajutat sa fiu dinou eu cea normala,mi-ai aratat ca am pentru ce sa traiesc si totul ai facut prieteneste,niciodata nu ai batut vreun apropo,niciodata nu mi-ai vorbit urat,m-ai sustinut mereu.
Iar acum?Acum ce?Ai indrazni sa ma iubesti?Ai indrazni sa ne pui in pericol prietenia pentru a vedea cum e sa fiu a ta?Ai face asta?
Cand vine vorba de mine,eu una nu stiu ce sa spun,nu as stii cum sa reactionez,posibil as fugi,asa cum fac mereu,fug de ce este mai greu si ii las pe altii sa infrunte realitate mea,ii las pe altii sa imi traiasca emotiile,ii las pe alti sa planga pentru mine,iar eu ce fac?Eu doar ma izolez de tot si astept pana cand in lumea mea de vis va aparea dinou soarele.Ce nu realizez este ca in realitate fie ca e soare,vant sau ploaie,cineva va fi acolo sa te protejeze,cineva va fi mereu acolo sa iti spuna:Ai incredere in mine. Dar stii cum e:Increderea trebuie castigata.Iar tu esti pe cale sa mi-o castigi...
Stii,pot detalia cu fiecare amanunt cum tu,ilustru anonim,mi-ai captat atentia.Eram gata sa uit de mine,sa ma arunc intr-o mare de lacrimi,sa uit de ceea ce inseamna zambet si fericire,pentru ca nu aveam nici un motiv care sa imi dovedeasca ca ele inca mai exista.Tu m-ai scos la suprafata,nu m-ai lasat sa ma inec,m-ai ajutat sa fiu dinou eu cea normala,mi-ai aratat ca am pentru ce sa traiesc si totul ai facut prieteneste,niciodata nu ai batut vreun apropo,niciodata nu mi-ai vorbit urat,m-ai sustinut mereu.
Iar acum?Acum ce?Ai indrazni sa ma iubesti?Ai indrazni sa ne pui in pericol prietenia pentru a vedea cum e sa fiu a ta?Ai face asta?
Cand vine vorba de mine,eu una nu stiu ce sa spun,nu as stii cum sa reactionez,posibil as fugi,asa cum fac mereu,fug de ce este mai greu si ii las pe altii sa infrunte realitate mea,ii las pe altii sa imi traiasca emotiile,ii las pe alti sa planga pentru mine,iar eu ce fac?Eu doar ma izolez de tot si astept pana cand in lumea mea de vis va aparea dinou soarele.Ce nu realizez este ca in realitate fie ca e soare,vant sau ploaie,cineva va fi acolo sa te protejeze,cineva va fi mereu acolo sa iti spuna:Ai incredere in mine. Dar stii cum e:Increderea trebuie castigata.Iar tu esti pe cale sa mi-o castigi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
