miercuri, 20 iunie 2012

Multumire.

Cred in ceea ce imi place mie,inteleg ceea ce este in jur,dar iubesc numai persoanele care ma iubesc la randul lor.
Trecand in revista marile mele intamplari,acum putini imi mai ajung la inima,iar cei ce ajung primesc un loc bine meritat acolo.
Asa este si cazul lui.Prin cate nu am trecut eu pentru el?De cate ori nu plangeam seara,de cate ori nu il injuram in gand ca in loc sa se gandeasca la mine,lui ii zbura mintea prin alte parti,de cate ori nu doaream sa fiu eu singura fata din viata lui,de cate ori?Ei bine,asta stiu numai eu si consider ca datorita acestor mari "experiente" prin care am trecut,am ajuns azi sa fiu o tanara ce poate deosebi in mare parte binele de rau.
Cand vine vorba de el,asa cum am tot vrut sa cred,as putea trece peste,da,as putea.Ideea e ca nu vreau.Nu am de ce.El mereu va fi slabiciunea mea,mereu ma voi topi cand ma va privi,mereu ii voi cauta privirea.Aceste lucruri vor fi mereu,dar daca nu primesc in schimb dragostea ce o astept,aceste lucruri pot fi usor aruncate intr-o cutiuta si inchise bine acolo.
Partea frumoasa este ca nu trebuie sa imi arunc sentimentele departe in abisul sufletului meu,partea frumoasa este ca ma pot exprima asa cum doresc,iar pentru asa,lui ii multumesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu