sâmbătă, 14 iulie 2012

Multumesc.


I-as multumi pentru noptile in care am simtit ca insemn ceva pentru el, pentru diminetile in care deschideam ochii si era acolo, aratandu-mi ca dupa o noapte perfecta, nu trebuie sa inceapa razboiul , ci din contra sa se asterne o liniste dulce.I-as multumi pentru ca mi-a aratat si cealalta parte a lumii, in care exista speranta de mai bine si sansa ca in fiecare zi sa zambesc sincer .I-as multumi ,poate, ca m-a infrant cu propriile arme, in jocul meu. Desi maine,poate ca maine alta o sa-l faca sa se simta barbat,azi eu sunt a lui si el este al meu,iar aceasta “azi” nu e doar o zi…

2 comentarii: