Nu,poate doar o reimprospatare a ceea ce simteam odata,iar unele inca se mentin.Nu am revenit ca sa ma plang dinou,ci ca sa va demonstrez ca dupa orice ploaie vine si soarele.Viata adolecentei ce odata plagea din dragoste,acum duce o viata frumoasa alaturi de oamenii la care tine.
Nu pleca din start cu ideea ca vei pierde,caci atunci nu vei avea cum sa te ridici dupa ce esti pus la pamant.
Am fost mereu o fire deschisa,una care le spune lucrurilor pe nume,dar ceea ce ma oprea pe mine sa vad ce imi doream era ideea orbitoare a dragostei perfecte.Aveam o imagine formata: cum trebuie sa fie tot,iar asta m-a tras in golul mare al sufletului meu.
Nu mai fug de defecte,nici de cele ale mele si nici de ale oamenilor din jur.
Eu sunt una din multele exemple care sustin maxima latina "Carpe Diem!",deci traiti clipa.
Deschide ochii,atunci vei vedea ca ceea ce ai in fata ta este perfect desi are multe defecte.
Aveam o imagine formata: cum trebuie sa fie tot,iar asta m-a tras in golul mare al sufletului meu.
RăspundețiȘtergereAsa si eu . Cat ma bucur ca ai postat :*. >;d<
Am zis ca mai trebuie sa revin din cand in cand.:D Acum tin un jurnal,ma deschid acolo,dar asta nu inseamna ca am uitat total de blog-ul asta.:)
Ștergere