Paradise.

Ma simt ca o pana,ca un fulg de nea unduindu-se in bataia domoala a vantului.El ma face sa ma simt asa.El ma face sa zambesc,sa rad,sa fiu vioare,sa fiu acea fata pe care toata lumea o stie,acea fata care zambeste mereu chiar si fara motiv.
Centrul universului meu nu mai este soarele,acum am unul nou si acela este el.Prefer sa ma cert cu el decat sa ma tina altcineva in brate.Prefer sa plang ca nu imi raspunde la telefon decat sa fiu asaltata de "te iubesc"-uri din partea altuia.
Nu stiu cum reuseste,dar face in asa fel incat stie cum sa ma tina mereu aproape.Ma face sa imi fie atat de dor de el incat atunci cand il vad nu ma mai pot abtine sa nu zambesc.Radiez de fericire ori de cate ori il vad.
Cateodata mi-e de-ajuns doar sa il vad si stiu ca ziua mea va fi una buna,altadata am nevoie de imbratisarea lui si de caldul "Te iubesc" ca sa uit de toate grijile ce ma apasa.Am nevoie de el,chiar si indirect.
Daca iubesti o persoana cu adevarat,nu o vei tine langa tine mereu,iti va fi de ajuns sa stii ca e fericita pentru a putea fi si tu la fel.Acum am inteles in sfarsit ceea ce vrea sa spuna aceasta fraza.Acum simt ca daca el e fericit,mi se transmite si mie.
Nu credeam ca voi ajunge sa fiu asa,nu credeam ca voi ajunge sa am momente in care pun o persoana deasupra propriului "eu".Pana acum,nu credeam ca sunt facuta sa iubesc.Multumesc "tie" ca mi-ai aratat ca pot sa iubesc si sa fiu iubita.

Continua sa ii fie dor.

Era o zi normala de decembrie.Fara zapada,Craciunul nici nu se simtea.Stateam in casa tot cu gandul la el.De cate ori nu mi-a trecut prin minte sa il sun sau macar sa ii trimit un mesaj,dar nu,orgoliul meu era prea mare.Cat de multe aveam de pierdut.Eram sigura ca putina companie nu i-ar fi stricat,dar nu eram sigura ca era compania mea cea de care avea nevoie.Am prins curaj si am tastat numarul,apasand apoi tasta Apelare.

Beep...Beep...Beep...

Cand eram gata sa inchid,sunetul vocii lui imi umplu urechile.Un simplu "Alo" ma facu sa radiez de fericire.Am ramas incremenita pana la urmatorul "Alo" venit de la celalalt capat al firului.I-am raspuns:

-Uhm,buna.Sunt Lea. In mintea mea:-Salut.Sunt Lea,fata aceea pe care obisnuiai sa o suni ori de cate ori te simteai singur si aveai nevoie de consolare,fata aceea de care te-ai indragostit,fata aceea care inca te iubeste ca o nebuna.- Desigur,nu aveam tupeul necesar sa ii spun toate acestea si cateodata regretam pentru lipsa aceasta de tupeu.

-Lea?Da?Si ce mai faci tu?

Blocata si socata,poate chiar ii prindea bine compania mea.

-Da,Lea,uite,am dat peste numarul tau in telefon si din lipsa de ocupatie,te-am sunat sa vad cum o mai duci.

Penibila scuza mai gasisem si eu.Din lipsa de ocupatie?Din lipsa de ocupatie puteam face multe altele,oare de ce tocmai sa il sun pe el?

-Aham,Lea,ma bucur ca ai sunat,si eu ma plictiseam,macar ne mai omoram timpul impreuna putin.

-Hmm,la asta ma gandeam si eu,apropo ce faci de Revelion?Vi la munte?Vi cu noi?

-La cabana?Da.Alex m-a trecut si pe mine pe lista.

-Deci vei fi si tu acolo,atunci nu are cum sa nu fie distractie.

Deci vine,vine la Revelion.Voi avea ocazia sa ii demonstrez ca nu mai sunt aceea fata naiva si nestiutoare pe care a cunoscut-o el.Ii voi demonstra ca exista o noua Lea.

Brusc,o voce de fata se auzi in fundal din telefonul lui.

-Cine mai e pe acolo?Ti-ai gasit prietena?

-Da,vine si ea cu mine la Revelion.Vei avea ocazia sa o intalnesti.

Intr-o secunda,toata lumea mea se prabusise.Are prietena.Nu mai are rost la ma zbat.De ce?Doar are prietena.Dupa atatea zile in care am incercat sa il uit,acum chiar va trebui sa o fac.Serios,exista si altii care poate m-ar aprecia mai mult decat a facut-o el.Si totusi,ceva in mine se franse in acea clipa.Posibil inima,iar in locul ei ramase o gaura uriasa.

Promit ca voi fi bine,promit ca nu voi mai lasa pe nimeni sa isi bata joc de mine,promit.

Macar eu una,nu-s de-acord.

Nu-s de-acord sa fiu eu cea prinsa la mijloc.Nu-s de-acord sa fiu eu trasa la raspundere pentru faptele altora.Nu-s de-acord sa cad sub talpile unor oameni inculti a caror singura ocupatie e aceea de a barfi.E otrava picurata putin cate putin pe ranile noastre,e gura lumii care nu mai tace,e prostia omeneasca care ii inghite pe toti,e viata.E viata care ne face sa ne gandim pentru ce traim,pentru ce murim si pentru ce ne zbatem sa muncim?Pentru iubire,totul se rezuma la iubire.Atunci cand iubesti,vezi lumea mai frumoasa,mai colorata,mai vie.Iubirea te poate scoate afara din abisul prostiei.Un simplu "TE IUBESC" poate face ziua mai buna persoanei iubite,asa cum un zambet ajuta o persoana trista.Nu spune NU atunci cand esti iubit,nu respinge persoanele care tin la tine doar pentru ca ai iubit oameni care nu meritau.De ce mereu ii iubim pe cei ce ne frang inimile si ii ignoram pe cei ce ne iubesc cu adevarat?

Inima-i subjugata de minte, te minte pana rolul te prinde intr-o piesa de teatru proasta,e piesa noastra.

Hai,hai,hai,mainile sus!\:D/

 

Da,tati,hai sa ne distram!

Ok,aseara am realizat ca pur si simplu nu imi este scris sa iubesc si daca o fac nu mi se raspunde in egala masura,asa ca hai sa uitam tot si sa traim putin mai incitant.Vreau sa ma simt bine,sa ma distrez,sa zambesc.Da,vorba unei bune prietene:Pe tine nu te voi vedea trista niciodata?Mereu zambesti.Da,mereu,asta incerc,pentru ca atunci cand oferi un zambet iti faci ,atat tie cat si celor din jur, un bine. Asa ca pot incuraja pe oricine: ZAMBESTE!

Chiar daca nu ai motive sa zambesti,creaza-ti unele,chiar daca motivul zambetului tau a disparut,gaseste unul nou,nu e greu.

Si totusi vine Craciunul.Trebuie sa fac si eu putin pe mosul,asa ca anul asta FREE HUGS.>:D<

Nu mai pot sa diferentiez binele de rau.

Voi fi bine. Urasc ideea ca trebuie sa imi repet mereu ca voi fi bine.Si daca nu?Daca nu voi fi bine?Daca voi ramane cu amintirea lui in gand mereu?Daca primul "te iubesc" soptit la ureche a fost un moment care m-a facut sa realizez ce inseamna sa iubesti?Nici nu realizeaza cat de mult imi doresc sa fi putut fi totul ok,sa nu fi avut ca limita gurile oamenilor,dar asa mi-a dovedit ca nu am fost si nu voi fi "o persoana speciala" pe lista lui ,ci doar o simpla alta fata cu care a petrecut unele clipe frumoase.Oare el s-a gandit vreodata la cat de dor ii este de mine?I-a fost vreodata dor de mine sau imi spunea doar pentru a ma impaca acel "imi e dor..."?Nici nu stiu ce sa aleg:sa tin de acest fir de vis al perfectiunii si sa ma stradui sau sa imi deschid sufletul unei persoane care chiar ma poate face fericita?
Am realizat ca exista tipuri diferite de iubire,acela cand mori de dorul lui,acela cand ai pierde tot timpul doar vorbind cu el si simtindu-l aproape si acela cand te-ai indragostit si nimeni si nimic nu te mai poate ajuta.
Am mers mereu pe principiul: Nu ma opresc pana nu dau cu capul si vad ca doare.Pai in dragoste acest principiu nu isi are sensul.Mi-am dat de atatea ori cu capul si continui sa iubesc orbeste o iubire care ma omoara.Am ajuns sa fim despartiti,dar impreuna.Oare cat va rezista?Cat iti va mai pasa?Cat imi vei mai putea spune "te iubesc" si sa o crezi cand mi-o spui?O intrebare foarte buna:cat?