luni, 5 decembrie 2011

Acum ma zbat ca un fluture intr-un univers inchis.

Dar oare pot descrie cum ma simt acum?Pot explica cum e sa imbini fericirea cu tristetea?Oare stii cum e sa plangi de fericire intr-un minut,iar dupa aceea tot universul tau sa se prabuseasca intr-o secunda?Mi-e atat de greu sa realizez cea ce se intampla sau poate nici nu vreau.Vreau doar sa stiu ca totul va fi normal.Ma cuprinde dorul atat de repede cand imi aduc aminte cat de bine era inainte,inainte ca acele fiinte false numite oameni sa isi bata joc de tot ce am construit impreuna.Stiu,sunt doar o mica parte din aceasta larga lume,dar asta nu inseamna ca eu nu contez.Oare oamenilor nu le pasa de sentimentele altora sau poate le pasa numai de ei si de cea mai noua barfa auzita.Oamenii creaza barfe pentru a avea cu ce se delecta.Am inceput sa imi gasesc adapost in acest fel,sub acoperire,ascunsa departe de gura lumii.
Oamenii geniali discuta idei,oamenii normali discuta lucruri,iar cei mici discuta alti oameni.
 

Un comentariu: