duminică, 18 decembrie 2011

Ei sunt niste oameni imbracati in culori.

Si uite cum trece timpul,uite cum timpul ma trece,ma duce departe inainte,fara macar sa ma intrebe.Trec peste vise si sperante si privesc 'nainte sa vad ce? Un nou chip fals,o noua dezamagire,o noua inima care va gandi si pentru creier in loc sa pompeze sange si atat.Si am realizat ca legaturile mele cu trecutul apropiat sunt mai puternice decat credeam.Pur si simplu vazand pe altii suferind,ma imaginez pe mine cand sunt singura si cu moralul la pamant.Mi-e dor de noi,de clipele frumoase,pana si de acelea in care desi nu eram de acord cu tine,ne contraziceam,dar totusi comunicam.Mi-e dor de momentele copilaresti in care ma pufnea rasul si tu te suparai ca "radeam de tine",nu,nu radeam de tine,radeam de bucurie,radeam pentru ca eram fericita alaturi de tine.Acum am invatat sa apreciez ceea ce am pentru ca niciodata nu voi stii cand il voi pierde.Si totusi sunt prinsa de trecut,si sunt prinsa rau de tot,dar oare de ce?Ce m-a determinat sa fiu asa?Sunt o multime de intrebari care inca nu isi au raspunsul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu